Despre dragoste sau despre poveştile copilăriei apuse

Nu ştiu despre voi, dar ştiu că eu trăiesc într-o lume în care dragostea a îngheţat demult, iar poveştile cu feţi frumoşi au fost răpite de zmei.

Aşadar, este firesc să nu mai crezi în dragoste, în destin, fericire şi căsătorie din dragoste. Tot ceea ce se întâmplă în jurul tău se întâmplă cu un anume scop, iar despre dragoste nu este cu siguranţă vorba. Avem nevoie unii de alţii pentru că avem nevoi diverse, de la comunicare, filosofie, distracţie, la sex, copiii şi familie. Tot universul se reduce la rutină, nu la dragoste şi luptă pentru fericire.

Lupta o porţi întâi cu tine însuţi, apoi cu cei din jur sau invers. Fericirea? Fericirea se cumpără prin diverse metode.
Eşti fericită când deschizi dulapul şi vezi o mie de rochii de toate formele şi culorile? Munceşti, mergi în mall şi le aranjezi pe umeraşe. Asta e fericirea. 

Dragostea? Cine are nevoie de dragoste? Dragostea este trecătoare. Iubeşti platformele acelea nude pentru că ai nevoie de ele la petrecerea din week- end, pentru că îţi fac piciorul mai frumos decât este deja, pentru că te fac să pari mai înaltă, pentru că dacă le încalţi... arăţi mai bine. Dar asta nu înseamnă că vei rămâne fidelă perechii respective de pantofi, pentru că în dulap mai ţii încă o mie de perechi, diferite şi care mai de care mai ... folositoare.

Relaţiile de dragoste sunt de fapt relaţii de interdependeţă sau înţelegeri pe care le facem în mod inconştient cu persoana de lângă noi. Faptul că ne obişnuim cu persoana respectivă şi devenim dependenţi de ea, nu înseamnă că iubim sau că suntem iubiţi. Dragostea este un termen abstract, rupt din file de poveste.

Să crezi în dragoste este ca şi cum ai crede în... Moş Crăciun care intră pe gaura cheii să îţi lase ţie cadourile mult dorite, după ce ţi-a citit scrisorile.

Yours,
R.

Este normal să fii în pas cu moda, iar egoismul este în trend.

Singură. La capătul lumii.
Au dezamăgit-o toţi cunoscuţii, pe rând, de parcă ar fi fost o competiţie. Iar acum, nu mai poate crede în dragoste, în prietenie adevărată sau în fericire. Îşi trăieşte clipele şi atât. Nu mai aşteaptă nimic de nicăieri. Pentru că viaţa nu e ruptă din poveste sau din film, nu se trăieşte într-o bibliotecă sau într-o sală de cinema.

Dar s-a resemnat, n-o mai uimeşte nimic, nici măcar indiferenţa celui care îi zicea eşti lumea mea. 


Da, lumea s-a schimbat!
A învăţat că trebuie să se iubească pe ea însăşi, dacă altcineva nu o face, şi nu îi este greu.
Îi e bine la capătul lumii, de mână cu ea însăşi, pe drumuri îngheţate şi prin nopţi mute.
Simte că nimănui nu îi mai pasă, cum îi păsa înainte, dar e firesc, lumea s-a schimbat. Fiecare îşi construieşte propria-i lume, în funcţie de interese.

Egoismul este în trend
Este normal să fii în pas cu moda, iar egoismul este în trend. Se poartă părerile personale foarte bune despre sine, aprecierea propriei persoane, respectiv iubirea exagerată... de sine.
Desigur, privirea de superior este un must- have, iar ridicatul din sprânceană constituie piesa de rezistenţă a acestui sezon. Replicile de genul Arăţi foarte bine astăzi!  sunt out. În schimb, Arăt minunat astăzi. Sunt perfectă! este replica de bază a sezonului toamnă- iarnă din acest an.
Ce e drept, nu oricine se încadrează în noul trend. E nevoie de o stimă de sine foarte ridicată, egoism de un nivel super high, părere persoanală impecabilă şi abilitatea de a ridica sprânceana în orice clipă. Desigur, aceste trăsături pot fi dobândite, deşi cei născuţi cu aceste calităţi, au prioritate.
Pentru ea? Pentru ea, nu e deloc dificil, se încadrează perfect în acest univers. Aparent, cel puţin.
Dar întotdeauna începutul este mai greu, iar realitatea vieţii abia a început.
Şi ea se descurcă de minune.

Yours.
R.

Despre răutate

Mi-am petrecut după- amiaza aceasta ploioasă şi rece, citind diverse articole despre răutate şi egoism. Şi am observat că nimeni nu înţelege această răutate gratuită. Am mai observat că sunt mulţi oameni ce încă au încredere în optimism şi bunătate. În schimb, eu nu mai cred în aşa ceva, în bunătate, optimism şi fericire. Viaţa este o luptă continuă cu tine însuţi şi cu cei din jur. Dacă tu nu-ţi vei purta singur de grijă, nu te vei gândi la tine, la ceea ce e mai bine pentru tine, nimeni nu o va face in locul tău. Da, ştiu, clişeu. Dar adevăr.
Răutatea nu mai reprezintă un act ocazional de a răni pe cineva, răutatea a devenit o armă împotriva ridurilor frunţii şi a jocului de lacrimi din ochii pierduţi. Răutatea este firească, chiar şi cea gratuită. Regula de baza, mai nouă, este că trebuie sa te gândeşti în primul rând la tine, astfel încât, să fii rău este ceva firesc.


Nu, vremurile martirilor au apus şi-au fost şi scrise, pe foi ce acum au putrezit.


Plăteşti cu aceeaşi monedă? Nu poţi întoarce faţa ca să mai primeşti o palmă? Arunci o privire ce va durea zile?
E firesc şi e corect. Zilele în care primeai o palmă şi ofereai un zâmbet sunt demult apuse. Când majoritatea oamenilor se schimbă, te vei schimba şi tu, inconştient poate. E adevărat, întotdeauna există o excepţie de la regulă, şi nu zic nici o clipă că a fi rău este o regulă. Dar oare ce se ascunde în spatele zâmbetului ce e răspunsul unei palme dureroase? Poate un suflet frânt, poate un plâns ce stă să izbucnească sau poate, mai rău, o fiinţă ce suferă în tăcere, dar preferă să ascundă asta de dragul celuilalt. Nu, vremurile martirilor au apus şi-au fost şi scrise, pe foi ce acum au putrezit.
Pentru unii dintre noi, răutatea este un scut, o cameră în care oamenii se ascund, obosiţi de atâta tristeţe şi dezamăgire. Te fereşti de sentimentul cutremurător al dezamăgirii, oferind o privire tulbure, în acest mod eşti în siguranţă. Unii oameni refuză să guste mix-ul dezamăgirii, în favoarea necunoscutului.
Se plâng oamenii de răutate, dar toţi o zic: Aş vrea să pot fi şi eu aşa. 


Yours,
R.

And what about now?

Undeva soarele e sus. Undeva abia s-a întunecat, Sau poate plouă egoist.

Te simţi gol, fără trăiri şi îţi aminteşti că toamna ascunde în fiecare suflet câte o amintire, dar în această târzie rumenire, în sufletul tău nu zace ascunsă nici o amintire, nici o nemulţumire. Şi totuşi goliciunea tristă şi răsunătoare pare să-ţi taie suflarea. Îţi zici, Nu-i nimic, este firesc să nu fie la fel, dar în tot acest timp conştientizezi că ceva te macină şi îţi tot repeţi în gândul pierdut că schimbarea este inevitabilă. 

Şi cum rămâne cu cei care au crezut în monotonia vieţii tale şi în puterea realităţii de a rămâne la fel, precum stâncile care nu clipesc în faţa valurilor mării sau a furtunii ce răsoleşte apa de necunoscute adâncimi? Tragi aer în piept şi îţi zici: Nimic nu mai contează în afară de mine.
Dar ştii că e firesc să te macine un dor surd şi ascuns printre ridurile sufletului şi să te întrebi: Şi cum rămâne cu acum? Acum eşti tu cu tine. E perfect.
Dar gândeşte-te bine, e suficient sau ceva lipseşte? Dacă te simţi întreg sufleteşte, atunci pleacă. Îmbarcă-te spre noutate şi imprevizibil. Înseamnă că eşti fericit cu tine însuţi.
Dacă te simţi pe jumătate gol sau fără sentimente, mai stai o clipă. Poate ai nevoie de o mână care să te ridice din mlaştina ce te îmbrăţişează puternic. Dar nu aştepta prea mult şi permite-i într-un final eului tău să te salveze, fără să-l prinzi de mână.

Şi nu fi trist, noul trend este Nu-i nimic, este firesc să nu fie la fel. 
Şi e mai bine aşa.

Yours,
R.

Words.

El: Sunt gelos pe lenjeria asta.
Ea: De ce?
El: Pentru că face ce eu nu pot. Îţi sărută tot piciorul. Şi sunt gelos pe nasturele ăsta.
Ea: Sărman şi nevinovat nasture.
El: Nu e deloc nevinovat. Este alături de tine toată ziua, iar eu nu sunt.
Ea: Bănuiesc că eşti gelos şi pe pantofii mei.
El: Da.
Ea: De ce?
El: Pentru că te duc departe de mine.


Yours,
R.