Despre dragoste sau despre poveştile copilăriei apuse

Nu ştiu despre voi, dar ştiu că eu trăiesc într-o lume în care dragostea a îngheţat demult, iar poveştile cu feţi frumoşi au fost răpite de zmei.

Aşadar, este firesc să nu mai crezi în dragoste, în destin, fericire şi căsătorie din dragoste. Tot ceea ce se întâmplă în jurul tău se întâmplă cu un anume scop, iar despre dragoste nu este cu siguranţă vorba. Avem nevoie unii de alţii pentru că avem nevoi diverse, de la comunicare, filosofie, distracţie, la sex, copiii şi familie. Tot universul se reduce la rutină, nu la dragoste şi luptă pentru fericire.

Lupta o porţi întâi cu tine însuţi, apoi cu cei din jur sau invers. Fericirea? Fericirea se cumpără prin diverse metode.
Eşti fericită când deschizi dulapul şi vezi o mie de rochii de toate formele şi culorile? Munceşti, mergi în mall şi le aranjezi pe umeraşe. Asta e fericirea. 

Dragostea? Cine are nevoie de dragoste? Dragostea este trecătoare. Iubeşti platformele acelea nude pentru că ai nevoie de ele la petrecerea din week- end, pentru că îţi fac piciorul mai frumos decât este deja, pentru că te fac să pari mai înaltă, pentru că dacă le încalţi... arăţi mai bine. Dar asta nu înseamnă că vei rămâne fidelă perechii respective de pantofi, pentru că în dulap mai ţii încă o mie de perechi, diferite şi care mai de care mai ... folositoare.

Relaţiile de dragoste sunt de fapt relaţii de interdependeţă sau înţelegeri pe care le facem în mod inconştient cu persoana de lângă noi. Faptul că ne obişnuim cu persoana respectivă şi devenim dependenţi de ea, nu înseamnă că iubim sau că suntem iubiţi. Dragostea este un termen abstract, rupt din file de poveste.

Să crezi în dragoste este ca şi cum ai crede în... Moş Crăciun care intră pe gaura cheii să îţi lase ţie cadourile mult dorite, după ce ţi-a citit scrisorile.

Yours,
R.