And what about now?

Undeva soarele e sus. Undeva abia s-a întunecat, Sau poate plouă egoist.

Te simţi gol, fără trăiri şi îţi aminteşti că toamna ascunde în fiecare suflet câte o amintire, dar în această târzie rumenire, în sufletul tău nu zace ascunsă nici o amintire, nici o nemulţumire. Şi totuşi goliciunea tristă şi răsunătoare pare să-ţi taie suflarea. Îţi zici, Nu-i nimic, este firesc să nu fie la fel, dar în tot acest timp conştientizezi că ceva te macină şi îţi tot repeţi în gândul pierdut că schimbarea este inevitabilă. 

Şi cum rămâne cu cei care au crezut în monotonia vieţii tale şi în puterea realităţii de a rămâne la fel, precum stâncile care nu clipesc în faţa valurilor mării sau a furtunii ce răsoleşte apa de necunoscute adâncimi? Tragi aer în piept şi îţi zici: Nimic nu mai contează în afară de mine.
Dar ştii că e firesc să te macine un dor surd şi ascuns printre ridurile sufletului şi să te întrebi: Şi cum rămâne cu acum? Acum eşti tu cu tine. E perfect.
Dar gândeşte-te bine, e suficient sau ceva lipseşte? Dacă te simţi întreg sufleteşte, atunci pleacă. Îmbarcă-te spre noutate şi imprevizibil. Înseamnă că eşti fericit cu tine însuţi.
Dacă te simţi pe jumătate gol sau fără sentimente, mai stai o clipă. Poate ai nevoie de o mână care să te ridice din mlaştina ce te îmbrăţişează puternic. Dar nu aştepta prea mult şi permite-i într-un final eului tău să te salveze, fără să-l prinzi de mână.

Şi nu fi trist, noul trend este Nu-i nimic, este firesc să nu fie la fel. 
Şi e mai bine aşa.

Yours,
R.