Fumul ce iese din ţigara proaspăt sărutată cu ruj roşu pare că valsează-n ochii ei fără a reuşi să îi înceţoşeze privirea de data aceasta. Îi zboară gândul la plaja spaniolă, marea din nordul cel mai nordic şi la pantofii cu cel mai înalt toc. Zâmbeşte şi savurează într-un mod disperat fiecare clipă petrecută cu ea însăşi şi cu prietena ei. E o zi cu noroc astăzi. E o zi de primăvară mai concret. Îi e grozav de bine şi străluceşte ... a primăvară.
Nu o înduioşează decât literele disperate care îi cer ajutorul într-un mod subtil, dar sigur. Nu, de data aceasta nu mai striveşte sub toc vise şi speranţe, ci le dă aripi spre undeva, oriunde, în afară de acolo. Acel acolo este locul ei, doar al ei. E regină peste aleea zâmbetelor, palatul vieţii cu inimă tânără, dar şi stăpână peste grădina viselor.
Nu, nu îi e dor, deşi îi pasă.
Yours,
R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu