Te simt, te vreau, te am, te ating

Se stinge căldura ucigătoare-a zilei

în gerul ce pare că-mi îngheață ființa ce emană atâta iubire.

O secundă mă sting, apoi strălucesc a fericire.

Te chem, te strig, te caut. Ești aici și n-ai plecat nicicând. 

Eu sunt acolo, te găsesc pe bolta cerească, suspinând.

Bătăile inimii îmi cântă romanțe vechi, dar nemuritoare, 

cu amintiri, zâmbete și semne creionate pe geamuri transpirate.

Scrie cu lacrimi în ochi rânduri stângace, nereușite, dar pline de emoții ce-i trădează latura feminină și-i creionează cu prea puțină subtilitate sensibilitatea. E prizoniera unui univers ce emană frumusețe sufletească nemaiîntâlnită-n anii ei de până acum. E zăpăcită de atât dor. Se stinge fără voie, dar reaprinde cu succes trăsătura-i de bază a propriei ființe, emanând putere nemărginită de învingătoare.
Întotdeauna a știut ce vrea de la prieteni, de la sine, acum știe ce vrea de la dragoste. Nimic. A vrut puțin și i s-a dat totul. E mulțumită. Ba e chiar fericită. De acum știe ce are de făcut. Nu trebuie decât să fie ea. O merită din plin și a așteptat-o de atâta vreme. Nu a fost nevoie de pregătire prealabilă tocmai pentru că ea s-a născut pregătită. Pentru orice. Mai puțin pentru fericire, dar o trăiește, o deține, o întreține și a învățat să accepte să-i fie prizonieră.
Bagajul e gata: inima-i la locul ei, adică acolo zâmbetul a prins aripi spre-ncolo, iar picioarele au luat-o la fugă pe pământul ăsta uscat de-atâta fugă, nemernicie și lașitate... spre acolo.

Și vom fi unul cu marea,
o aud, îți aud strigarea...
Cu brațele-ntinse și ochii închiși,
te simt, te am, te vreau, te ating.










Yours,
R.