Vede în oglindă genele rimelate la superlativ şi curbate exagerat ce îi trădează partea înşelătoare a caracterului ei. Se priveşte intens şi observă în privirea ei cafeniul ce te provoacă să intri în jocul ce te va transforma într-un pierzător, de timp, curaj şi personalitate. Şi înţelege. E norocoasă pentru că doar cu o privire poate colecţiona fericiri ieftine şi efemere, dar şi câteva bătăi de inimă rănită. Ştie că răneşte şi că unde păşeşte tocul ei va usca ceva suflete şi va răni multe persoane. Da, e de o răutate gratuită, dar aşa este ea. O pasionează jocurile fierbinţi ce se termină într-un fel groaznic de rece şi lasă doar câte o urmă (aproape transparentă) de vină.
Ştie că datorită independenţei sale va atrage multe victime în plasa ei intitluată
fun. Preferă să-şi plătească fericirea trecătoare şi ocazională pentru a evita acel
va urma. Nu îi mai plac poveştile fiindcă îşi trăieşte prezentul într-un mod superficial, aşteptând cu nerăbdare să devină prinţesa din propria-i poveste, pentru că are o poveste ce îi va întregi sufletul şi o va aduce la liman. Dar până atunci, se joacă cu pionii de pe tabla ei de şah, care sunt mulţi, de altfel, pentru ca ulterior să se întoarcă la rândurile lui Cioran şi să doarmă liniştită până când lumina difuză a zilei îi va face genele să tremure şi să o ia de la capăt cu aceeaşi sete.
Dar, de asemenea, ea poate fi o femeie ce iubeşte grozav de mult şi preţuieşte fiecare clipă petrecută cu cineva drag. Ce-i drept, puţine sunt aceste momente, dar spre uimirea pionilor, ea deţine un suflet cald, dar pe care nu ştie încă să şi-l asume drept al ei.
E dependentă de putere şi independenţă şi ştie că acesta este drumul spre succes, dar nu spre fericire. Cel puţin nu spre fericirea clasică, dar ea nu se încadrează în lumea clasicilor.
Yours,
R.
