Viteza vântului o purta spre moartea subită.
Un singur gând o măcina: el nu va şti adevărul şi se va simţi trădat.
Şi cel mai rău o doare că niciodată nu îi va putea explica, cuprinsă de o frică ce îi face lacrimile să-i tremure în ochii rătăciţi şi îngheţaţi, faptul că s-a aruncat într-un mod inconştient în cursa morţii şi că, de fapt, trebuia să îi lase un bilet înainte de a pleca.
Avea atât de multe să îi spună. Dar uneori este prea târziu, din păcate.
Yours,
R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu