Pieces

Bucăţi. Fărâme de suflet şi suflări întrerupte.
Soarele nu mai are aceeaşi putere, iar verdele parcurilor a devenit gri. Acum e o tânără fără vecini, fără prieteni. Nu mai vrea nimic. Nu mai are nevoie de nimic. Simte cum totul devine nisip sub picioarele-i ce doreau cu ardoare o fugă pe meleagurile împlinirii. Dar apusu-i e răsărit, orice ar fi şi-oriunde s-ar afla.
Poartă un monolog interior complex rareori, fiindcă îi place cum s-aude liniştea din fiinţa ei. Pentru că e goală pe dinăuntru.
Zău că nu mai vrea nimic. Azi e mai singură ca niciodata, fericită de singură ce este. Şi cu toate acestea parcă zăreşte o lumină în adâncul sufletului ei, o lumină ce va fi mereu acolo.


Yours,
R.