Nu lăsa lumina să îţi inunde chipul.Nu lăsa nici suflarea naturii să se joace în părul tău.
Evită zîmbetele prefăcute.
Ignoră vorbele amorţite care au înviat precum ghioceii cei firavi în prag de primăvară. Uscăciunile nu prind flori, iar cactuşii nu vor putea niciodată să îţi mîngîie privirea rătăcită. Nici măcar soarele nu mai străluceşte în iarnă precum se oglindeşte în imensul albastru în vara toridă pe care o adori. Astfel încît, cu ochelarii de soare şi cu privirea înainte, ascultă cele din urmă suflări ale uscăciunilor care se sting sub tocul tău.
Păşeşte sigur şi elegant pe aleea încercată de cutremure.
Nu întoarce privirea.
Drumul te duce spre fericire, căci nu cunoaşte altă destinaţie.
Ce trebuie să faci e nimic. Acel nimic care e echivalentul întregului.
Yours,
R.
