Să fie totul o fugă spre noi înşine?
Şi când ajungem la destinaţie, chiar dacă este peste mări, oceane şi ţări, de ce simţim că lipseşte ceva?
Vrei să renunţi la tot şi să începi de la zero, iar şi iar. Alergi, te împiedici adesea, dar te ridici ajutându-te de mâinile ce parcă nu mai au putere şi împrumuţi zâmbetul primului om ce priveşte fericit, doar spre a imita o împlinire ieftină. Vrei să râmâi unde nimeni cunoscut nu mai este. Renunţi la tot, doar de dragul tău, chiar dacă nu crezi în destin. Nu vrei să te întorci de unde ai plecat.
Crede- mă, nimeni nu te înţelege mai bine decât mine.
Nu vreau să mă întorc şi probabil nu o voi face.
Rămân aici, în viaţa altcuiva, în sufletul necunoscutului şi printre prieteni noi.
Iubesc începuturile.
Yours,
R.
